Din hârdăul politic

28 Mar 2024 | scris de Marian Nazat
Din hârdăul politic

 Lângă blocul meu,  și-a mutat în vară biroul de parlamentar un deputat de la AUR. După niscaiva  luni, peste fotografia locatarului cu imunitate a apărut  lipit un anunț: „De închiriat !”  Și urmează, desigur,  un număr de telefon la care doritorii să sune. Ptiu, drace, știam că  aleșii neamului sunt traseiști, dar nici prin cap nu-mi trecea că ei pot fi și închiriați cu ora, cu săptămâna sau cu demnitatea ciobită... Asta da democrație originală!

În primii ani postdecembriști, m-am căznit să-mi explic  resorturile lăuntrice ale mâncătorilor publici de rahat din vremea comunismului. Voiam să aflu ce-i mânase pe ei în lupta aia cu strigoii  capitaliști. Să fi fost vorba despre  credința lor sinceră în noul sistem,  sau  interesul îi îmboldise să  golească hazna după hazna? Ori frica? Acum, am răspunsul... Mi l-au oferit, involuntar, devoratorii  de fecale din media oficială postdecembristă. Care înjură la comandă stafia comunistă și se prefac că realitatea e altcumva,  bineînțeles  mai vrednică. De ce mint cu atâta nerușinare ? mă  iscodesc scârbit. Simplu – ca să trăiască  bine, d-aia ! Ca și predecesorii lor cu cravată roșie... Iar cei mai caraghioși sunt analiștii „sportului rege” băștinaș, deplorabili prin strădania  de a cosmetiza o marfă lipsită de valoare. Din Superliga dâmbovițeană  n-o să iasă în veci decât o Superfarsă, oricât s-ar strofoca  alde Naum și compania! Dar ei sunt plătiți ca să ne fenteze, girând un produs expirat. De aceea, între  toți ăștia recenți și ceilalți răposați cu Programul PCR în  brațe nu-i nicio diferență...

 Un medic de statura profesională a lui Cătălin Cîrstoiu s-a decis să  plonjeze în smârcul politic dâmbovițean. Un smârc plin cu lighioane primitive și veninoase. Abia ce și-a anunțat candidatura la Primăria Capitalei, că un terchea-berchea ca Rareș Bogdan i-a și sărit la gât. Un neica-nimeni,  un gurist contra-cost, exponent al grupului manipulator „Cu televizoru' ați mințit  poporu' !”, creat  încă din decembrie 1989, s-a și băgat în seamă   ca un șmecheraș de cartier, un fel de bombardier cu cravată și batista atârnându-i la buzunar! Concluzia? Dacă ești cu adevărat profesionist în ceva, stai departe de șerpăria politică!

Se adeverește încă o dată că „oamenii care nu muncesc şi nu fac nimic în viaţa lor își pierd uşor răbdarea şi greşesc atunci când judecă munca altora.”[1]

Rusia fierbe! O sută și jumătate de nefericiți au pierit,  uciși de o strânsură de teroriști musulmani într-un mall. Imaginile cu unul dintre mercenari m-au dezamăgit  teribil ! Dacă astfel arată un terorist, înseamnă că nimic nu mai e ce era înainte... Culmea, tocmiți și pe Instagram ca să ucidă, haida-de, că pute al naibii de rău! De parcă îi angajai să-ți  recolteze o postață de cartofi ori să-ți sape un  șanț de colectare a reziduurilor menajere! Apropo, puștile și muniția le-or fi  procurat cumva prin Glovo? Nu contest că prostimea înghite minciuni cât nu suntem capabili să-i producem, însă mai există și   câțiva inși cu glagore!  Și, involuntar, mi-au încolțit în minte două scenarii în stare să deslușească masacrul din apropierea Moscovei.

 Primul. Votat  balșoi, Putin a comandat diversiunea, astfel încât și opozanții săi să-l cântărească altcumva, să-l reevalueze pozitiv. În plus, o  mai fi nevoie și de  o curățenie  de primăvară prin serviciile lui  secrete, bașca noi măsuri  de urgență, de-o strictețe  nemaipomenită. Nu în  ultimul rând, norodul îi va fi și mai devotat și-și va trimite  fiii la răzbel, căci Maica Rusia merită orice  sacrificiu,  istoria ne-o dovedește cu prisosință!

 Al doilea. Perverși ca-ntotdeauna, americanii și-au atenționat cinic dușmanii  de moarte că vor fi atacați. De unde știau ? Ce întrebare stupidă ! Păi, chiar ei au orchestrat măcelul, interesați să demonstreze comunității  internaționale că nimic nu mișcă pe planetă fără  știrea lor. Pe de altă parte, Vladimir Vladimirovici e musai să  se trezească din  beția puterii absolute și să constate că nu-i deloc sigur în bătătura de acasă.  Ci dimpotrivă, vulnerabil și efemer! Dar și-au pierdut viața atâția nevinovați? mă  luați la  rost pe bună dreptate. Ete-na, la Pearl Harbour nu s-a întâmplat aidoma ? Ori la 11 septembrie 2001, la New York? Ca să nu amintesc și genocidul nuclear din Nagasaki și Hiroshima ! Victime  colaterale, nu ? Iar  revendicarea atentatului de către ISIS mă duce cu gândul la comedia executării și îngropării pe fundul oceanului a fiorosului Bin Laden, o marionetă cândva tot a yankeilor.

 Am mers prea departe cu închipuirile mele conspiraționiste ? Nu neg, însă, cu siguranță,  America și Rusia sunt în stare de orice nelegiuire ca să-și impună supremația la nivel global, sunt fețele Diavolului pe cale să ne trimită în Iad!

 Destui „cântăreți de curte” contemporani își omagiază stăpânii de-o clipă. O șleahtă în stare să-mi provoace silă, nu vă ascund! N-are importanță  meridianul pe care trăiesc ei, sunt toți așijderea, niște scârnăvii. Ah, cum li se mai potrivește  un citat andrićian: „Ştii tu oare pe cine glorifici şi preamărești? Ştii tu că împăratul e nebun - nebun de legat! - şi că se menţine doar prin sângele vărsat pentru izbânzile lui, care n-au niciun sens şi nu duc nicăieri? Ştii tu că suntem cu toţii pe punctul de a ne prăvăli într-un abis căruia nu-i cunoaştem înfricoșătoarea adâncime? Îți dai seama ce cumplită catastrofă ne așteaptă la capătul tuturor victoriilor noastre? Nu ştii! Ei, vezi, de aceea și poţi să scrii poeme în cinstea acestor victorii.”[2]

 De-ar citi cuvintele cu pricina adoratorii unora ca Biden, Zelensky, Netanyahu,  Putin...

În anii '50, șlagărul la modă în România  sovietizată era: „Stalin și poporul rus/ Libertatea ne-au adus !” Peste vreo patru decenii, versatili din cauze istorice, concetățenii mei au înlocuit cuvintele „Stalin” și „poporul rus” cu „Bush” și „întregul Apus” ca să rimeze  cu mult visata și râvnita libertate. Ca efectul să fie maxim, au improvizat și un curcubeu, anticipând, probabil, revoluția LGBT de mai târziu... Cât despre libertate, noi, valahii,  o tot căutăm de secole, geaba versificările populare de-o naivitate  strigătoare la cer...

Cică Klaus Iohannis ar fi propozabil la șefia NATO! Eu, deformat profesional iremediabil, am așezat în termeni juridico-penali întreaga daraveră. De corupție, mai precis de dare și luare de mită, pe înțelesul mulțimii   educate în „câmpul tactic”. Adică „dă-mi ca să-ți dau!” Și  șeful statului  cu capitala la Deveselu le-a  dat tot americanilor, că altfel n-ajungeam un  scutlâc prăpădit  la granița cu Imperiul muscălesc. Or, conduita prezidențială,  de-o slugărnicie abjectă, trebuia să  fie recompensată, ca-n orișice raport dintre corupător și corupt. Propagandiștii de la Casa Albă mă  vor contrazice, spunându-mi că  a fost vorba de lobby, nicidecum de șpagă,  dar cine îi mai crede după puzderia de gogoși livrate gloatei instagramate? Altminteri, ce merite să i se fi descoperit deodată figurantului gonflabil de la Cotroceni?  Dacă mi le surprinde careva, promit să învăț limba japoneză și să lecturez jurnalul Anei Blandiana!

 

 


[1] Ivo Andrić,  E un pod pe Drina...

[2] Ivo Andrić, Cronică din Travnik

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră